Şi uite că l-am cunoscut pe Bogdănel. El a fost cam speriat sa mă cunoască, s-a uitat îndelung la mine, n-a prea zis mare lucru, iar eu câand am început să plâng un pic (deh, de-ale bebeluşiei ...) Bogdănel s-a speriat şi s-a ascuns. Mai apoi a început să mă mângâie şi să mă privească cu dragălăşenie. 
Mai multe fotografii aici: http://picasaweb.google.com/Paul.Matei.Mirea/PrimaLuna#
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu